Codomeniu: definiție

Codomeniul unei funcții f: A → B este mulțimea B în care se caută ieșirile. Condiția de funcție se verifică numai la plecare: un element din codomeniu poate fi atins de mai multe ori sau deloc.

Exemplu: La f: {1, 2, 3} → {a, b, c} cu 1 → a, 2 → a, 3 → c avem o funcție, deși a primește două săgeți, iar b niciuna.

Vezi și: Domeniul de definiție, Imaginea unei funcții, Funcție