Test: Ecuații trigonometrice
Disciplina: Matematică · Clasa a IX-a · Unitatea: Funcții trigonometrice inverse și ecuații trigonometrice
Exerciții
Partea I – Ecuații elementare și mulțimi de soluții
Exercițiul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Mulțimea soluțiilor ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Mulțimea soluțiilor ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. , cu .
c) Ecuația are: A. exact o soluție; B. exact două soluții; C. o infinitate de soluții; D. nicio soluție.
Exercițiul 2 (6 puncte)
Rezolvă în , scriind mulțimea completă a soluțiilor (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Exercițiul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Ecuația are soluții pentru orice număr real ." b) „Soluțiile ecuației sunt , , pentru orice număr real ." c) „Ecuația are ca soluții doar numerele de forma , ." d) „Ecuația nu are soluții."
Exercițiul 4 (6 puncte)
a) Rezolvă ecuația pe intervalul . (3 p) b) Rezolvă ecuația pe intervalul . (3 p)
Partea a II-a – Argumente compuse, substituții și compatibilitate
Exercițiul 5 (8 puncte)
Rezolvă în (câte 2 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Exercițiul 6 (7 puncte)
a) Rezolvă în ecuația . (4 p) b) Rezolvă în ecuația și arată că una dintre familiile obținute este inclusă în cealaltă. (3 p)
Exercițiul 7 (7 puncte)
a) Rezolvă în ecuația . (4 p) b) Rezolvă în ecuația . (3 p)
Exercițiul 8 (6 puncte)
a) Rezolvă în ecuația . (3 p) b) Arată că ecuația nu are soluții. (3 p)
Exercițiul 9 (6 puncte)
a) Determină toate soluțiile ecuației din intervalul . (4 p) b) Explică de ce nu este corect ca, în rezolvare, să împărțim ambii membri la . (2 p)
Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen
Exercițiul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează că, pentru , mulțimea soluțiilor ecuației este (5 p) b) Aplică rezultatul pentru ecuația . (3 p)
Exercițiul 11 (8 puncte)
Se consideră ecuația . a) Verifică întâi condiția de compatibilitate și precizează ce concluzie se poate trage din faptul că avem egalitate. (2 p) b) Rezolvă ecuația prin metoda unghiului auxiliar. (4 p) c) Verifică soluția obținută. (2 p)
Exercițiul 12 (8 puncte)
Se consideră ecuația , unde este un parametru real. a) Scrie membrul stâng sub forma și determină toate valorile lui pentru care ecuația are soluții. (4 p) b) Rezolvă ecuația pentru . (2 p) c) Arată că, pentru , ecuația nu are soluții. (2 p)
Exercițiul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră ecuația . a) Arătați că ecuația este echivalentă cu . (3 p) b) Determinați toate soluțiile ecuației din intervalul . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Exercițiul 1. (6 p) — câte 2 puncte. a) A. Sinusul se anulează în punctele de pe cerc situate pe axa , adică pentru . Varianta C dă doar jumătate dintre soluții (cele „pare"), iar D adaugă soluții false, de exemplu . b) B. înseamnă că punctul asociat lui este chiar , deci este multiplu de . Aici cele două familii coincid, pentru că . c) D. Sinusul oricărui număr real aparține intervalului , iar .
Exercițiul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p soluția „de bază", 1 p familia completă). a) , deci formă echivalentă cu , . b) , deci . c) , deci (o singură familie — tangenta are perioada ). d) , deci .
Exercițiul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea). a) F. Ecuația are soluții doar dacă , pentru că imaginea funcției cosinus este . De exemplu nu are soluții. b) A. Tangenta este bijectivă de la la (deci ecuația are întotdeauna soluții, oricare ar fi ), iar perioada ei principală este ; toate soluțiile se obțin adunând multipli de la . c) F. Lipsește a doua familie. Din rezultă sau . Verificare: ✓. d) A. Condiția de compatibilitate cere , adică — fals. Altfel spus, pentru orice .
Exercițiul 4. (6 p)
a) (3 p) cu . Sinusul este negativ în cadranele III și IV (1 p), iar unghiul de referință este . Soluțiile sunt (2 p).
b) (3 p) cu . Familia generală este (1,5 p); în intervalul dat rămân exact două soluții: și (1,5 p).
Exercițiul 5. (8 p) — câte 2 puncte (1 p trecerea la ecuația elementară, 1 p familia finală).
a) sau , deci (Atenție: după împărțirea la , se împarte și termenul — perioada devine .)
b) , deci
c) , deci , .
d) , deci , . (Valoarea fiind maximul sinusului, cele două familii obișnuite se contopesc într-una singură.)
Exercițiul 6. (7 p)
a) (4 p) înseamnă (1 p) Din prima relație: , deci (1,5 p). Din a doua: , deci (1,5 p), . (Verificare pentru : ✓; pentru : ✓.)
b) (3 p) înseamnă (1 p). Din rezultă ; din rezultă , adică (1 p). Prima familie este inclusă în a doua: , deci se obține pentru multiplii de ai parametrului. Mulțimea soluțiilor este așadar (1 p). (Verificare pentru : ✓.)
Exercițiul 7. (7 p)
a) (4 p) Notăm , cu condiția (1 p). Ecuația devine , cu , deci (1,5 p). Valoarea se respinge, pentru că nu aparține intervalului (0,5 p). Rămâne , cu soluțiile (1 p).
b) (3 p) Înlocuim , ca să rămână o singură funcție (1 p): Cu și obținem , adică și — ambele acceptabile (1 p). Prin urmare (1 p).
Exercițiul 8. (6 p)
a) (3 p) Verificăm mai întâi compatibilitatea: , deci ecuația are soluții (caz de egalitate) (0,5 p). Împărțim prin (0,5 p): (1,5 p). De aici , deci , (0,5 p). (Verificare: ✓.)
b) (3 p) Aici , , , deci , iar (1,5 p). Cum , condiția de compatibilitate nu este îndeplinită, deci ecuația nu are soluții (1 p). Justificare echivalentă: pentru orice real (0,5 p).
Exercițiul 9. (6 p)
a) (4 p) Folosim formula unghiului dublu și trecem totul într-un membru (1 p): Un produs este nul dacă și numai dacă unul dintre factori este nul (1 p): – dă, în , și (1 p); – dă, în același interval, și (1 p). Mulțimea soluțiilor din este — patru soluții. (Verificare pentru : ✓.)
b) (2 p) Împărțirea la este permisă doar dacă ; or, exact valorile cu sunt soluții ale ecuației. Împărțind, am obține și am pierde soluțiile și — jumătate din răspuns. Regula: în ecuațiile trigonometrice se dă factor comun, nu se împarte la o expresie care se poate anula.
Exercițiul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie ; prin definiție, și (0,5 p).
„" — orice element al lui este soluție (1,5 p). Cosinusul este periodic de perioadă și este funcție pară, deci
„" — orice soluție aparține lui . Fie o soluție. Prin periodicitate, există și cu și (1 p). Distingem două cazuri: – dacă , atunci, cosinusul fiind strict descrescător (deci injectiv) pe , din rezultă (1 p); – dacă , notăm ; atunci și, prin același argument de injectivitate, , deci , adică (1 p). În ambele cazuri , ceea ce încheie demonstrația.
b) (3 p) Cum , ecuația are soluții (1 p), iar mulțimea lor este (2 p). Numărul nu este un „unghi remarcabil", deci răspunsul se lasă exact, în această formă. (Orientativ, radiani, adică aproximativ .)
Exercițiul 11. (8 p)
a) (2 p) Avem , , , deci și (1 p). Condiția este îndeplinită cu egalitate, ceea ce înseamnă că valoarea este chiar maximul expresiei ; prin urmare ecuația are soluții, iar acestea formează o singură familie (cazul de „tangență"), nu două (1 p).
b) (4 p) Împărțim ambii membri la (1 p): Cum , există un unghi auxiliar cu și , adică (1,5 p). Ecuația devine (1 p), de unde , adică (0,5 p). (Ultima egalitate folosește identitatea .)
c) (2 p) Notăm . Atunci și, cum , (1 p). Înlocuind: ✓ (1 p). (Orientativ, radiani, adică aproximativ .)
Exercițiul 12. (8 p)
a) (4 p) Scoatem factor (1 p): (1,5 p). Ecuația devine , care are soluții dacă și numai dacă (1 p), adică (0,5 p).
b) (2 p) Pentru : , deci sau , adică (Verificare: pentru , ✓; pentru , ✓.)
c) (2 p) Pentru ar trebui ca , imposibil. Echivalent: , deci și ecuația nu are soluții.
Exercițiul 13. (8 p)
a) (3 p) Din formula fundamentală, (1 p). Înlocuind în ecuație: (1 p), de unde, după reducerea lui și înmulțirea cu , se obține (1 p).
b) (5 p) Dăm factor comun (1 p): – Din , cu , rezultă (capetele intervalului sunt incluse!) (2 p). – Din , cu , rezultă (1,5 p). Ecuația are așadar cinci soluții în intervalul dat: (0,5 p). (Verificare pentru : ✓; pentru : ✓.)
Pentru părinți și profesori
Acest test încheie unitatea și verifică exact ceea ce deosebește o ecuație trigonometrică de una algebrică: soluțiile nu sunt câteva numere, ci familii infinite de numere, iar răspunsul este complet doar când familia este scrisă cu parametrul . Sunt evaluate patru lucruri. Primul: ecuațiile elementare , , , , cu mulțimile complete de soluții și cu discuția de existență ( la sinus și cosinus). Al doilea: ecuațiile de tipul și , unde apar două familii de soluții, nu una — greșeala clasică este să se rețină doar prima. Al treilea: reducerea la o ecuație de gradul al doilea printr-o substituție ( sau ), cu obligația de a respinge rădăcinile din afara intervalului . Al patrulea: ecuația , rezolvată prin metoda unghiului auxiliar, cu condiția de compatibilitate — o condiție care se verifică întâi și care poate încheia problema într-un rând.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu demonstrație se cer toate etapele scrise, nu doar rezultatul final.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Un răspuns este complet doar dacă mulțimea soluțiilor este scrisă cu (sau, când se cere pe un interval, dacă sunt listate toate soluțiile din acel interval). Se depunctează pierderea unei familii de soluții prin împărțirea la o expresie care se poate anula.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe cele două familii de soluții și pe condiția de compatibilitate.
- Formule de reținut: ecuațiile elementare (pentru la primele două): formă echivalentă cu ; Dacă , ecuațiile și nu au soluții. Ecuații cu aceeași funcție în ambii membri: Substituție de gradul al doilea: într-o ecuație de forma se notează , cu condiția ; dacă apare , se înlocuiește cu sau , ca să rămână o singură funcție. Ecuația : are soluții dacă și numai dacă ; se rezolvă împărțind la și scriind membrul stâng ca , unde și .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
