Cum optimizez o mărime geometrică cu derivata?
Lecția pe scurt · clasa a XI-a · Probleme de extrem în geometrie
Scrii mărimea cerută — arie, volum, perimetru sau distanță — cu litera ei firească, folosești relația de legătură ca să rămâi cu o singură variabilă, deduci domeniul din condițiile figurii, apoi faci tabelul de variație și traduci rezultatul înapoi în limbajul problemei. În răspuns intră dimensiunile figurii, mărimea optimă și unitatea potrivită, nu doar valoarea variabilei.
Orice problemă de extrem geometric are aceeași structură: o mărime care variază — arie, volum, perimetru, distanță — și o relație de legătură care leagă dimensiunile între ele. Legătura elimină o variabilă, iar mărimea devine funcție de una singură; de acolo încolo lucrează derivata.
Metoda are cinci pași: mărimea de optimizat, scrisă cu litera ei firească (, , , ); funcția de o singură variabilă; domeniul real al problemei; tabelul de variație; interpretarea în limbajul problemei.
Pasul al treilea este cel la care se pierd punctele. Domeniul nu se alege, se deduce din geometrie: fiecare lungime trebuie să fie strict pozitivă, inclusiv cele calculate din relația de legătură. Capetele corespund figurilor degenerate și sunt de obicei excluse, așa că în tabel rândul derivatei primește acolo , iar rândul mărimii, valoarea-limită. Etichetele rândurilor se instanțiază: scrii sau , nu .
La problemele de distanță se minimizează pătratul distanței: funcția radical fiind strict crescătoare, punctele de extrem sunt exact aceleași, iar calculul scapă de radical. Justificarea se scrie, baremul o cere.
Trei controale scurte închid rezolvarea: dimensional (o arie e produs de două lungimi, un volum de trei), geometric (dimensiunile ies pozitive și respectă legătura) și de bun-simț (valoarea găsită se compară cu una vecină). Răspunsul se dă cu dimensiunile figurii și cu unitatea de măsură, nu doar cu valoarea lui .
De reținut
- relația de legătură reduce problema la o singură variabilă
- condițiile figurii impun domeniul; el nu se alege după plac
- la probleme de distanță se minimizează pătratul distanței
Greșeala tipică
Se rezolvă ecuația derivatei și se dă ca răspuns valoarea lui . Cerința vrea dimensiunile figurii și mărimea optimă, cu unitatea de măsură potrivită.
Exerciții din această mini-lecție
Dintr-un carton pătrat cu latura de cm se decupează din fiecare colț un pătrat cu latura , iar marginile se îndoaie în sus. Domeniul real al problemei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Baza cutiei are latura , deci trebuie și , adică . Capetele se exclud, pentru că acolo figura degenerează: la nu există cutie, iar la baza s-ar reduce la un punct. O rădăcină a derivatei căzută în afara acestui interval se respinge, oricât de frumos ar arăta numărul.
Dintre toate dreptunghiurile cu aria de cm², cel cu perimetrul minim are perimetrul egal cu:
- a) cm
- b) cm
- c) cm
- d) cm
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) cm
Cu o latură , cealaltă este , deci pe . Din rezultă unicul punct critic din domeniu, , cu derivata negativă înainte și pozitivă după, deci minim. Perimetrul minim este cm, iar dreptunghiul optim este pătratul cu latura de cm.
La problemele de distanță minimă se studiază în loc de , pentru că:
- a) funcția radical este strict crescătoare, deci punctele de extrem sunt aceleași
- b) pătratul distanței este mai mic decât distanța
- c) derivata unei funcții cu radical nu există
- d) altfel rezultatul final s-ar dubla
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) funcția radical este strict crescătoare, deci punctele de extrem sunt aceleași
Compunerea cu o funcție strict crescătoare păstrează ordinea valorilor, deci și cresc și descresc pe exact aceleași intervale și își ating extremele în exact aceleași puncte. Se câștigă scăparea de radical la derivare, iar rădăcina se extrage o singură dată, la final, ca să se afle valoarea distanței. Justificarea se scrie în rezolvare — baremul o punctează.
Întrebări conexe
Ce este relația de legătură într-o problemă de extrem geometric?
Este ecuația care leagă între ele dimensiunile figurii: un perimetru dat, o rază fixă, o suprafață impusă. Cu ajutorul ei elimini o variabilă, iar mărimea studiată devine funcție de una singură. Fără ea, derivata nu se poate aplica.
Ce se întâmplă cu figura în capetele domeniului?
Degenerează: o latură se face zero, cutia își pierde baza, triunghiul se turtește. De aceea capetele se exclud de obicei din domeniu, iar în tabel rândul derivatei primește acolo bară, iar rândul mărimii valoarea-limită, adesea nulă.
Cum se notează rândurile tabelului la o problemă cu arie?
Cu litera mărimii, nu cu : scrii și . La un volum ai scrie și . Instanțierea etichetelor arată că lucrezi cu mărimea din enunț și se cere în barem.
Ce trei controale închid o problemă de optimizare geometrică?
Controlul dimensional, prin care o arie iese produs de două lungimi și un volum de trei; controlul geometric, prin care dimensiunile găsite sunt pozitive și respectă legătura; și cel de bun-simț, comparând valoarea optimă cu una vecină.
Ce formă are dreptunghiul de arie maximă înscris într-un cerc?
Un pătrat. Cu diagonala fixată la , laturile verifică , iar produsul este cel mai mare când ele sunt egale: , deci aria devine .
Cu ce unități se dă răspunsul la o problemă de extrem geometric?
Cu cele ale mărimii optimizate: centimetri pentru lungimi, centimetri pătrați pentru arii, centimetri cubi pentru volume. Se scriu și dimensiunile figurii care realizează optimul, nu doar valoarea variabilei găsite.
Oamenii mai întreabă și: probleme de extrem în geometrie · arie maximă · volum maxim · optimizare geometrică cu derivate · distanță minimă
