Cum găsesc punctele de inflexiune?
Lecția pe scurt · clasa a XI-a · Puncte de inflexiune
Rezolvi ecuația , adaugi punctele în care nu există, apoi verifici pentru fiecare candidat dacă derivata a doua își schimbă efectiv semnul. Punctul trebuie să fie în interiorul domeniului, iar funcția să fie continuă acolo. La avem , care trece de la minus la plus în origine, deci este punct de inflexiune.
Punctul de inflexiune este locul unde graficul trece de la a ține apa la a o vărsa, sau invers — momentul de cotitură, în care se schimbă ritmul, nu direcția.
Definiție: , punct din interiorul domeniului, în care este continuă, se numește punct de inflexiune dacă funcția își schimbă convexitatea acolo: de o parte , de cealaltă .
Condiția necesară restrânge căutarea: dacă este de două ori derivabilă în jurul lui și e punct de inflexiune, atunci . Motivul e teorema lui Fermat aplicată lui , care are acolo un extrem local. Ecuația dă deci o listă de candidați, nu un răspuns.
Criteriul complet cere ca să își schimbe efectiv semnul în . De aici cele două capcane, oglindă una alteia: la avem , dar semnul rămâne pozitiv, deci nu e inflexiune; la semnul lui chiar se schimbă, dar nu aparține domeniului, deci iarăși nu e inflexiune. Sunt necesare amândouă condițiile.
Punct valoare, și aici: este punctul de inflexiune al funcției, iar perechea este punctul de inflexiune al graficului. În tabel, valoarea primește marcajul , perechea lui și . Nu confunda rândurile: extremul ține de și de monotonie, inflexiunea de și de curbură.
De reținut
- este doar condiție necesară
- candidatul devine inflexiune numai dacă trece de la un semn la celălalt
- inflexiunea funcției este , a graficului este
Greșeala tipică
Se dau ca inflexiuni toate rădăcinile ecuației . Ele sunt doar candidați; rămân cele în care derivata a doua chiar trece de la un semn la celălalt.
Exerciții din această mini-lecție
Se consideră , . Despre se poate spune că:
- a) este punct de inflexiune, pentru că
- b) nu este punct de inflexiune, pentru că nu își schimbă semnul acolo
- c) este punct de minim local
- d) este punct de maxim local
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) nu este punct de inflexiune, pentru că nu își schimbă semnul acolo
și , care se anulează în și este strict pozitivă în rest: semnul rămâne de ambele părți, deci funcția e convexă și nu își schimbă curbura. Nu e nici punct de extrem, pentru că . Este varianta deghizată a capcanei standard : anularea lui e doar condiție necesară.
Funcția , :
- a) nu are puncte de inflexiune, deși semnul lui se schimbă în jurul lui
- b) are punctul de inflexiune
- c) are punctul de inflexiune al graficului
- d) este convexă pe tot domeniul
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) nu are puncte de inflexiune, deși semnul lui se schimbă în jurul lui
este negativă înainte de și pozitivă după, deci funcția e concavă pe și convexă pe . Definiția cere însă ca punctul să fie interior domeniului, iar nu aparține domeniului: nu există nicio vecinătate a lui pe care funcția să fie definită, deci nu există nicio trecere. În tabel, acolo se scrie bara , nu .
Pentru , , punctul de inflexiune al graficului este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
se anulează în și trece de la minus la plus, deci este punct de inflexiune al funcției. Cerința fiind despre grafic, răspunsul are două coordonate: , deci punctul este . Valoarea este , iar inversarea coordonatelor este cealaltă greșeală clasică.
Întrebări conexe
Ce condiție necesară dă teorema lui Fermat aplicată derivatei întâi?
Că într-un punct de inflexiune derivata a doua se anulează, presupunând că ea există în jur. Explicația: acolo are un extrem local, iar teorema lui Fermat cere anularea derivatei ei, adică a lui .
De ce x la a patra nu are punct de inflexiune în zero?
Fiindcă se anulează acolo, dar rămâne pozitivă de amândouă părțile. Convexitatea nu se schimbă, deci condiția principală nu este îndeplinită. Anularea derivatei a doua dă doar o listă de candidați.
Ce punct de inflexiune are funcția x la a treia?
Originea. Derivata a doua este negativă la stânga și pozitivă la dreapta, deci curba trece de la concavă la convexă. Punctul de inflexiune al funcției este , iar al graficului este perechea .
Poate o funcție să aibă mai multe puncte de inflexiune?
Da, oricâte. La derivata a doua este , iar trinomul are două rădăcini reale, în fiecare dintre ele semnul schimbându-se: graficul are două cotituri. O funcție de gradul al treilea are însă întotdeauna una singură.
Trebuie ca punctul de inflexiune să fie în interiorul domeniului?
Da, iar cerința aceasta elimină multe răspunsuri greșite. La , derivata a doua chiar își schimbă semnul trecând prin zero, dar acel punct nu aparține domeniului, deci funcția nu are inflexiune.
Ce se schimbă în punctul de inflexiune: direcția sau ritmul?
Ritmul. Funcția poate urca și înainte, și după, doar că trece de la o creștere tot mai rapidă la una tot mai lentă. Direcția se schimbă în punctele de extrem, care țin de derivata întâi.
Oamenii mai întreabă și: puncte de inflexiune · cum determin inflexiunile · derivata a doua egală cu zero · schimbarea convexității · punct de inflexiune al graficului
