De ce nu merge discriminantul modulo p?
Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Rădăcini în clase de resturi și funcția polinomială
Pentru că formula cere un radical, iar peste nu orice clasă este pătratul altei clase. Modulo , pătratele sunt doar , și ; dacă discriminantul iese sau , formula nu are ce să extragă. Se lucrează altfel: se încearcă toate cele clase, iar fiecare rădăcină găsită dă un factor .
Lecția face parte din suplimentul pentru Bacalaureat M1: inelele, corpurile și polinoamele peste un corp sunt în programa pe care o dau sesiunile 2027–2029, deși nu mai apar în programa nouă a clasei a XII-a. Fiecărui polinom i se asociază funcția polinomială de la la , dată de regula ; peste un corp finit ea se scrie complet într-un tabel cu atâtea celule câte elemente are corpul. Aici apare deosebirea esențială față de clasa a X-a: peste , polinoame diferite pot avea aceeași funcție polinomială. Exemplul canonic este și pe , iar cazul general este , al cărui comportament este identic cu al polinomului nul — fapt care rezultă din Consecința 2 a teoremei lui Lagrange, aplicată grupului claselor nenule, cu elemente. Egalitatea polinoamelor se verifică deci pe coeficienți, nu pe valori. Rădăcinile unui polinom din se caută verificând pe rând toate cele clase, iar fiecare rădăcină dă, prin teorema lui Bézout, factorul , pe care schema lui Horner îl scoate. Formula discriminantului nu se folosește: nu orice clasă este pătrat perfect. În sfârșit, teorema „cel mult rădăcini distincte” cere ca modulul să fie prim; peste cu compus, o ecuație de gradul al doilea poate avea patru soluții.
De reținut
- peste , polinoame diferite pot da aceeași funcție polinomială
- are funcția polinomială nulă pe
- rădăcinile se caută verificând toate cele clase
Greșeala tipică
Se aplică formula cu discriminantul la o ecuație de gradul al doilea peste . Radicalul nu are sens acolo pentru orice clasă, iar ecuația se rezolvă verificând clasele sau factorizând.
Exerciții din această mini-lecție
Rădăcinile polinomului în sunt:
- a) și
- b) și
- c) și
- d) nu are rădăcini
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) și
Verificăm toate cele cinci clase: , , , , . Rădăcinile sunt și , coerent cu descompunerea , fiindcă și . Varianta b uită tocmai trecerea la opuse.
Care pereche de polinoame din este formată din polinoame diferite care au aceeași funcție polinomială?
- a) și
- b) și
- c) și
- d) și
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) și
Din Consecința 2 a teoremei lui Lagrange, pentru orice clasă din , deci și dau aceeași funcție, deși au coeficienți diferiți. Pentru și perechea cade la : . Pentru și perechea cade tot la , fiindcă , iar pentru și la fel: . Egalitatea polinoamelor se verifică pe coeficienți, egalitatea funcțiilor pe valori.
Câte soluții are ecuația în ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Verificăm toate cele douăsprezece clase și găsim , deci patru soluții. Teorema „cel mult rădăcini distincte” cere ca modulul să fie prim, adică să fie corp; nu este prim, iar are divizori ai lui zero, așa că o ecuație de gradul al doilea poate avea mai mult de două soluții.
Întrebări conexe
Care sunt pătratele din clasele de resturi modulo 5?
Trei: , și . Se obțin ridicând la pătrat toate cele cinci clase, iar valorile se repetă fiindcă și opusul ei dau același pătrat. Clasele și nu apar niciodată, ceea ce explică de ce radicalul nu are sens acolo.
Cum se verifică egalitatea a două polinoame peste un corp finit?
Comparând coeficienții, nu valorile. Peste , polinoamele și dau aceleași valori în toate cele trei clase, dar au coeficienți diferiți, deci sunt polinoame diferite. Egalitatea funcțiilor este mai slabă decât egalitatea polinoamelor.
Ce factor scoate fiecare rădăcină găsită dintr-un polinom?
Factorul , prin teorema lui Bézout. Câtul iese din schema lui Horner, iar pe polinomul rămas, de grad mai mic, căutarea se reia de la capăt. Așa se ajunge, pas cu pas, la descompunerea completă peste corpul de lucru.
De ce nu te oprești la prima rădăcină găsită?
Fiindcă un polinom poate avea mai multe. Peste , unul de grad trei se poate anula în trei clase deosebite, iar oprirea după prima lasă răspunsul incomplet. Tabelul de valori se completează până la ultima clasă, oricât de repede apare un zero.
Ce condiție cere teorema despre numărul maxim de rădăcini?
Ca inelul coeficienților să fie corp, adică modulul să fie număr prim. Atunci un polinom nenul de gradul are cel mult rădăcini distincte. Peste enunțul cade: are patru rădăcini, anume , , și .
Cum se scrie complet funcția polinomială peste un corp finit?
Într-un tabel cu două rânduri și atâtea coloane câte elemente are corpul: sus clasele, jos valorile polinomului în ele. Tabelul spune tot ce se poate spune despre funcție, fiindcă domeniul este finit, și arată dintr-o privire rădăcinile.
Oamenii mai întreabă și: funcția polinomială · rădăcini în Z p · ecuație de gradul doi modulo p · pătratele modulo 5 · polinoame diferite cu aceeași funcție
