Ce este o relație de recurență la integrale?
Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Relații de recurență
Este o formulă care leagă termenul de rang al unui șir de integrale de unul de rang mai mic, ca să nu reiei calculul pentru fiecare . Ea se demonstrează, de obicei prin integrare prin părți: pentru iese . Formula singură nu ajunge, mai trebuie și termenul de plecare, calculat direct din tabel.
Când integrala depinde de un număr natural , în locul unui calcul separat pentru fiecare se caută o relație de recurență: o formulă care leagă termenul de rang de unul de rang mai mic. Ea se demonstrează — prin integrare prin părți sau printr-o rescriere algebrică — nu se memorează.
Formula singură nu ajunge: mai trebuie termenul de plecare, sau , calculat direct din tabelul primitivelor. Când recurența coboară din doi în doi, există două lanțuri independente: cel par pornește din , cel impar din — la se pornește de la , nu de la .
Recurențele clasice sunt , cu ; ; , unde alegerea bună este ; și , obținută fără părți, printr-o rescriere. Când integrala rămasă îl conține chiar pe , relația se tratează ca ecuație cu necunoscuta . Pe tot lanțul, desemnează o primitivă fixată, iar se scrie o singură dată, la răspunsul final.
De reținut
- recurență plus termen de plecare
- pas din doi în doi: lanțurile și
Greșeala tipică
Se învață recurența pe de rost și se aplică la orice șir. Ea se demonstrează de fiecare dată, prin părți sau printr-o rescriere, fiindcă forma ei depinde de familia de funcții din enunț.
Exerciții din această mini-lecție
Relația , unde , se obține prin:
- a) integrare prin părți, cu
- b) schimbarea de variabilă
- c) identificarea coeficienților
- d) liniarizare
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) integrare prin părți, cu
Se scrie , se derivează logaritmul și se integrează factorul : . Este același truc ca la , ridicat la rang general.
Pentru , calculul lui pornește de la:
- a)
- b)
- c)
- d) , calculat direct din tabel
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Recurența coboară din doi în doi, deci indicii păstrează paritatea: . Lanțul impar pornește de la ; aparține lanțului par și nu apare niciodată în calculul unui de indice impar.
De ce este falsă egalitatea ?
- a) pentru că lipsește intervalul
- b) pentru că lipsește modulul
- c) pentru că regula puterii se aplică variabilei, nu unei funcții de variabilă
- d) pentru că exponentul trebuie coborât cu o unitate
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) pentru că regula puterii se aplică variabilei, nu unei funcții de variabilă
Derivând membrul drept se obține , nu : apare în plus derivata funcției din interior. Drumul corect este relația , aplicată de trei ori.
Întrebări conexe
De unde pornește lanțul la un șir de primitive?
De la un termen calculat direct din tabel, sau . Când recurența coboară din doi în doi, sunt două lanțuri: rangurile pare pornesc din , cele impare din . La se pleacă deci de la .
Cât este primul termen al șirului cu logaritm de x la puterea n?
Pentru se calculează prin părți, cu factorul : . Verificare: derivata lui este , fiindcă cei doi termeni de valoare se reduc. Termenul de rang zero este chiar , iar de aici pornește tot lanțul.
Ce alegere se face la recurența cu tangentă la puterea n?
Aici nu se folosesc părțile, ci o rescriere: . Prima bucată se integrează prin substituție, fiindcă paranteza este derivata tangentei, iar a doua este chiar termenul de rang .
Ce fac dacă integrala rămasă îl conține chiar pe I n?
Tratezi egalitatea ca ecuație cu necunoscuta și izolezi termenul. Este același truc ca la integralele care se întorc: se strâng într-un membru termenii cu , se împarte la coeficientul obținut, iar constanta se adaugă la răspunsul final.
Ce înseamnă că I n este o primitivă fixată?
Că pe tot lanțul litera desemnează aceeași funcție aleasă, nu întreaga familie de primitive. Altfel constantele s-ar aduna la fiecare pas, iar relația nu ar mai fi o egalitate între funcții. Constanta se scrie o dată, la capătul calculului.
Oamenii mai întreabă și: relații de recurență la primitive · recurență pentru integrale · In în funcție de In minus 1 · integrala din logaritm la puterea n · recurență cu sinus la puterea n
