Ce substituție aleg la o integrală?
Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Substituțiile tipice
Te uiți ce a rămas liber lângă expresia dinăuntru: un liber cere , un liber cere , un liber cere , un liber cere , iar o expresie de gradul întâi înăuntru cere . Alegerea se verifică prin raportul dintre ce a rămas și : trebuie să iasă un număr.
Tiparul căutat este : o funcție uzuală aplicată unei expresii, înmulțită cu derivata acelei expresii, eventual cu o constantă în plus. Tabelul primitivelor compuse nu conține formule noi — este tabelul canonic scris cu în loc de și înmulțit cu — iar cele mai folosite rânduri sunt și .
Pentru o expresie de gradul întâi înăuntru există scurtătura : integrezi ca și cum ar fi , apoi împarți la . Uitarea acestei împărțiri este greșeala numărul unu a lecției.
Cele șase substituții tipice se recunosc după un semnal precis: grad întâi înăuntru (), un liber (), un sau un liber (, respectiv — aici apare factorul ), un liber (), un liber (), un radical dintr-o expresie de gradul întâi (, cu exprimarea lui prin ). Testul raportului verifică alegerea: trebuie să iasă constant. Rezultatul se scrie mereu împreună cu intervalul pe care are sens.
De reținut
- testul: constant
Greșeala tipică
Se uită împărțirea la atunci când înăuntru stă o expresie de gradul întâi. Din iese , nu , fiindcă derivarea interiorului scoate un .
Exerciții din această mini-lecție
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Scurtătura cu : primitiva sinusului este , apoi se împarte la . Controlul: derivând apare factorul din derivata interiorului, care se simplifică exact cu numitorul.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Se ridică exponentul cu o unitate, se împarte la noul exponent () și la coeficientul interiorului (), deci numitorul este . Varianta cu exponentul derivează în loc să integreze; variantele cu numitorii și păstrează doar una dintre cele două împărțiri.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Sinusul liber cere substituția , cu : integrandul este , deci rezultatul este . Semnul minus vine din derivata cosinusului și este exact ce se pierde cel mai des.
Întrebări conexe
Ce este testul raportului la alegerea substituției?
Calculezi , unde este ce a rămas în afara funcției compuse. Dacă este un număr, substituția merge și acel număr iese în față; dacă raportul mai conține litera , alegerea nu este bună.
Ce înseamnă că raportul lambda nu iese constant?
Înseamnă că din integrand lipsește o funcție, nu doar un factor numeric. Metoda nu se aplică așa: ori alegi altă expresie pentru , ori treci la altă cale, de pildă la integrarea prin părți sau la o prelucrare algebrică făcută înainte.
De ce apare factorul minus 1 la substituția u egal cosinus de x?
Pentru că , iar în integrand stă . Ca să apară derivata întreagă se scoate un minus în față: , rezultat care se controlează prin derivare.
Ce substituție cere un x liber lângă o expresie de gradul al doilea?
Se ia chiar acea expresie, , fiindcă , iar este jumătate din ea. Constanta lipsă se fabrică prin liniaritate: , fără modul, numitorul fiind pozitiv.
Cum scriu intervalul după o substituție cu radical?
Îl citești din condiția de existență a expresiei inițiale, nu din noua variabilă. La se cere , deci rezultatul se scrie pe , chiar dacă în variabila calculul pare valabil peste tot.
Oamenii mai întreabă și: substituții tipice la integrale · ce substituție folosesc · tabelul primitivelor compuse · recunoașterea derivatei în integrand · substituția potrivită la primitive
