Ecuații trigonometrice reductibile; a·sin x + b·cos x = c
Într-un parc de distracții, două roți panoramice se învârt cu viteze diferite: una face o tură completă în minute, cealaltă în minute. La ce momente cabinele urmărite se află la aceeași înălțime? Scriind înălțimile ca funcții de timp, ajungi la o egalitate de tipul — o ecuație care nu seamănă cu niciuna dintre cele patru forme elementare, dar care se reduce la ele într-un singur pas.
Iar dacă suprapui două oscilații de aceeași frecvență — două unde sonore, două componente ale unui curent alternativ — obții o expresie de forma , care pare imposibil de rezolvat: are două funcții trigonometrice diferite în același loc. Vom vedea însă că se poate rescrie ca o singură sinusoidă, cu altă amplitudine și cu un decalaj de fază. Toată lecția are un singur principiu: orice ecuație trigonometrică se rezolvă aducând-o la formele elementare.
Ce vei învăța
- Vei ști să rezolvi ecuațiile de tip , , și , cu demonstrațiile formulelor.
- Vei ști să treci de la sinus la cosinus (și invers) pentru a aduce ecuația la o formă cu o singură funcție.
- Vei ști să rezolvi ecuații de gradul al doilea în , sau , prin substituție, cu verificarea condiției .
- Vei ști să transformi în prin metoda unghiului auxiliar.
- Vei ști să decizi instantaneu, prin condiția de compatibilitate , dacă ecuația are soluții.
- Vei ști să nu pierzi soluțiile „ascunse", care apar când o valoare a substituției este .
Hai să descoperim împreună
1. Ecuația
Teoremă. Pentru orice expresii și definite pe :
Demonstrație. Trecem totul într-un membru și folosim transformarea diferenței în produs. Notând, pentru scurtime, și :
Un produs este nul exact când unul dintre factori e nul, deci:
- ;
- .
Reuniunea celor două familii este exact mulțimea din enunț.
Forma compactă, prin același argument de paritate ca la ecuația elementară, este .
Aplicație. Rezolvăm . Prima familie: , deci și . A doua: , deci și . Așadar
Verificare: pentru , ✓; pentru , ✓.
2. Ecuația
Teoremă. , .
Demonstrație. Analog, prin transformarea diferenței în produs:
Primul factor se anulează pentru , adică ; al doilea pentru , adică . Împreună: .
Aplicație. Rezolvăm . Semnul plus: , deci . Semnul minus: , deci și .
Atenție acum: prima familie este inclusă în a doua (pentru multiplu de se obțin exact multiplii lui ). Răspunsul se scrie deci simplu:
Reține obiceiul: după ce obții familiile, verifică dacă una o include pe cealaltă și simplifică răspunsul.
3. Ecuațiile cu tangentă și cotangentă
Teoremă. În domeniul de existență ( și ):
Demonstrație. Aducem la același numitor:
unde am folosit formula sinusului diferenței. O fracție e nulă când numărătorul e nul (numitorul fiind nenul prin condiția de existență), deci , adică .
Analog, în domeniul și : .
Condițiile de existență sunt aici esențiale, nu un detaliu formal: ele pot elimina soluții obținute din formulă.
Aplicație. Rezolvăm . Condiții: (adică ) și (adică ). Formula dă , deci și .
Filtrăm: pentru par, — respins de prima condiție. Pentru impar, — acceptat, fiindcă nu e multiplu de . Deci
Jumătate dintre „soluțiile" formulei au fost eliminate de domeniu. Fără verificarea condițiilor, răspunsul ar fi fost greșit.
4. Trecerea de la o funcție la alta
Ce faci la sau la ? Ecuațiile au funcții diferite în cei doi membri, deci nu se aplică direct nicio teoremă de mai sus. Soluția: transformi una în cealaltă, cu formulele legate de :
Aplicație. Rezolvăm . Scriem și aplicăm teorema de la punctul 1:
- ;
- , imposibil.
Deci . A doua familie a dat o contradicție — se întâmplă des și e perfect normal; înseamnă doar că acea ramură nu produce soluții.
(Alternativ, pentru , împărțim la și obținem , cu același rezultat. Verificăm separat că nu dă soluții: acolo .)
5. Ecuații de gradul al doilea în , sau
Când în ecuație apare o singură funcție trigonometrică, dar la puteri diferite, notezi acea funcție cu și obții o ecuație de gradul al doilea obișnuită.
Rețeta în patru pași:
- substituția (sau , sau );
- condiția asupra lui : la sinus și cosinus (la tangentă, );
- rezolvi ecuația algebrică și elimini rădăcinile care nu respectă condiția;
- revii la , rezolvând câte o ecuație elementară pentru fiecare rădăcină rămasă.
Aplicație. Rezolvăm . Cu :
Ambele sunt în , deci ambele se păstrează. Revenim:
- ;
- .
Atenție la pasul 3. Dacă ecuația algebrică ar fi dat, de exemplu, , acea rădăcină ar fi fost eliminată — nu există cu . Este singurul loc unde substituția poate „produce" soluții false.
6. Reducerea la o singură funcție
Uneori ecuația conține două funcții, dar una se poate exprima prin cealaltă. Instrumentele sunt formula fundamentală a trigonometriei, , și formulele unghiului dublu.
Aplicație. Rezolvăm . Înlocuim :
adică exact ecuația din exemplul precedent, cu aceleași soluții. Regula de aur: dacă apar și , elimini ; dacă apar și , elimini . Alegi să elimini pătratul, ca să rămâi cu o singură funcție. La fel procedezi când apare sau : le desfaci cu formulele unghiului dublu, alegând varianta care lasă o singură funcție.
7. Metoda unghiului auxiliar:
Aceasta este ecuația cerută explicit de programă, cu , , numere reale nenule. Ideea: transformăm suma celor două funcții într-o singură sinusoidă.
Teoremă (transformarea). Pentru nenule, notând , există un număr (numit unghi auxiliar) astfel încât
Demonstrație. Dăm factor comun forțat pe :
Numerele și verifică
deci punctul de coordonate se află pe cercul trigonometric. Prin urmare există un număr asociat acestui punct, adică având și ; el este unic până la un multiplu de , așa că îl alegem în sau în , după cum e mai comod (în exemplele de mai jos vom folosi a doua variantă, ca să scriem în loc de ). Înlocuim și recunoaștem formula sinusului sumei:
Numărul se numește amplitudine și are un sens fizic direct: este valoarea maximă pe care o poate lua expresia , atinsă când .
Consecință (condiția de compatibilitate). Ecuația are soluții dacă și numai dacă
Justificare: ecuația devine , adică , care are soluții exact când , adică , adică .
Verifică întotdeauna această condiție înainte de a calcula ceva: dacă nu e îndeplinită, răspunsul este și ai terminat în două rânduri.
Aplicație completă. Rezolvăm .
Pasul 1 — compatibilitatea. , , ; avem ✓, deci ecuația are soluții.
Pasul 2 — amplitudinea. .
Pasul 3 — unghiul auxiliar. și , deci .
Pasul 4 — ecuația elementară. , adică , de unde
Verificare: dă , iar ✓; dă , iar ✓.
Exemple rezolvate
Exemplul 1 — Ecuație de tip
Rezolvați în : .
Rezolvare. Aplicăm teorema. Prima familie: , deci . A doua: , deci și .
Verificare: dă ✓; (din a doua familie, ) dă ✓.
Exemplul 2 — Ecuație cu tangentă și filtrarea domeniului
Rezolvați în : .
Rezolvare. Condiții de existență: , adică , și , adică .
Formula dă , deci . Verificăm compatibilitatea cu domeniul: nu este niciodată de forma și nici ✓. Deci
Verificare: dă ✓.
Exemplul 3 — Gradul al doilea în
Rezolvați în : .
Rezolvare. Substituim , cu :
Ambele respectă condiția. Revenim:
- (caz particular, o singură familie);
- , fiindcă .
Exemplul 4 — Reducere cu formula fundamentală
Rezolvați în : .
Rezolvare. Apar și , deci eliminăm pătratul: .
Am obținut exact ecuația din Exemplul 3, deci mulțimea soluțiilor este aceeași:
Verificare: dă ✓; dă ✓.
Exemplul 5 — Unghiul auxiliar, cu selecție pe interval
Rezolvați ecuația , unde .
Rezolvare. Compatibilitatea: , , ; ✓.
Amplitudinea: . Unghiul auxiliar: și , deci (cadranul al patrulea, unde cosinusul e pozitiv și sinusul negativ).
Ecuația devine , adică , de unde
Selecția pe : ✓; ✓; ✗; ✗.
Verificare: ✓; ✓.
Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat
Rezolvați în ecuația .
Rezolvare. Ecuația conține și . Din formula unghiului dublu alegem varianta exprimată prin sinus, ca să rămânem cu o singură funcție: .
Cu : , deci , adică și . Ambele sunt admisibile.
- ;
- .
Verificare: dă ✓; dă ✓; dă ✓.
Observație importantă. Rădăcina este cea mai des uitată la examen, pentru că valoarea „nu arată" ca o soluție obișnuită — graficul funcției din stânga doar atinge axa acolo, fără s-o traverseze. Verifică întotdeauna toate rădăcinile ecuației de gradul al doilea, chiar și cele egale cu .
Să exersăm
Rezolvă pe caiet. La ecuațiile cu tangentă și cotangentă scrie întâi condițiile de existență; la cele de forma verifică întâi compatibilitatea.
1. Rezolvă în : .
2. Rezolvă în : .
3. Rezolvă în : .
4. Rezolvă în : .
5. Rezolvă în : .
6. Rezolvă în : .
7. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Ecuația are o infinitate de soluții."
8. Rezolvă în : .
9. Rezolvă în : .
10. Rezolvă în : .
11. Rezolvă în : .
12. Rezolvă în : .
13. Rezolvă în : .
14. Rezolvă în : .
15. Rezolvă în : .
16. (Problemă aplicată.) Tensiunea într-un circuit este (în volți). Arată că valoarea maximă a tensiunii este de V și determină momentele la care se atinge.
17. (Exercițiu tip Bacalaureat.) Rezolvați ecuația , precizând condițiile de existență.
18. (Provocare.) Rezolvați ecuația și determinați soluțiile din intervalul .
Răspunsuri și explicații
1. Prima familie: . A doua: . Deci . Verificare, : ✓.
2. ; . Prima familie e inclusă în a doua (pentru multiplu de ), deci răspunsul se scrie simplu .
3. Condiții: și , adică . Formula: , valori care respectă ambele condiții. .
4. ; . Aici prima familie nu e inclusă în a doua (multiplii lui nu sunt de forma ), deci .
5. ; . Prima familie e inclusă în a doua ( par), deci .
6. Scriem . Prima ramură: . A doua: , imposibil. Deci . (Echivalent: împărțim la și obținem .)
7. Fals. Condiția de compatibilitate cere , adică — fals. Interpretare: expresia se scrie , deci ia valori doar în ; nu poate atinge niciodată . Mulțimea soluțiilor este .
8. Cu : , , , , ambele admisibile. Revenire: ; . Deci .
9. Cu : , , , . Revenire: ; . Deci .
10. Înlocuim : — identică cu exercițiul 8. Deci . Verificare, : ✓.
11. Condiție: . Cu (fără restricție!): , , , . Revenire: ; . Deci . A doua valoare rămâne scrisă cu arctangentă — nu e o valoare remarcabilă.
12. Cu : , , , . Revenire: ; . Deci .
13. Compatibilitate: ✓. ; , deci . Ecuația devine , adică , de unde și
Desfăcut pe parități: pentru par, ; pentru impar, . Deci — exact punctele în care una dintre funcții e și cealaltă .
14. Compatibilitate: ✓. ; , , deci . Ecuația: , adică , de unde și
Verificare, : , iar ✓.
15. Compatibilitate: ✓ — egalitate, caz-limită. ; , , deci . Ecuația devine , adică — caz particular, cu o singură familie:
Când compatibilitatea este cu egalitate, ecuația are întotdeauna o singură familie de soluții: se atinge exact maximul (sau minimul) expresiei. Verificare: ✓.
16. Scriem cu . Cum , rezultă , deci valoarea maximă este V și se atinge exact când .
Unghiul auxiliar: și (ambele pozitive, deci e în primul cadran), adică . Din obținem
unde am folosit identitatea pentru , demonstrată în lecția despre funcțiile arctangentă și arccotangentă. Numeric, secunde.
17. Condiții de existență: și , adică (condiție care o include pe prima).
Formula dă , deci . Filtrăm: pentru par obținem — respins, încalcă domeniul. Pentru impar obținem — acceptat, fiindcă nu e multiplu de (altfel , imposibil: stânga impară, dreapta pară).
Verificare: ✓. Jumătate dintre valorile formulei au fost eliminate de domeniu — motivul pentru care baremul îl punctează separat.
18. Transformăm cosinusul în sinus: . Aplicăm teorema pentru :
- ;
- .
Selecția pe . Prima familie: dă ✓, dă ✓, dă ✗, dă negativ ✗. A doua familie: doar , adică ✓.
Verificare pentru : și ✓.
De reținut
- Cele patru echivalențe fundamentale: sau ; ; ; — ultimele două numai în domeniul de existență.
- Când funcțiile din cei doi membri sunt diferite, treci de la una la alta cu .
- La ecuațiile de gradul al doilea în sau , substituția cere condiția : rădăcinile din afara acestui interval se elimină. La nu există o astfel de restricție.
- Unghiul auxiliar: , cu , , . Numărul este amplitudinea, adică valoarea maximă a expresiei.
- Condiția de compatibilitate: ecuația are soluții dacă și numai dacă . Verific-o înainte de orice calcul; la egalitate rămâne o singură familie de soluții.
Greșeli frecvente
- Simplificarea prin funcția trigonometrică. Din se „simplifică" și se scrie . Absurd: nu e un factor, ci o funcție, iar ea nu e injectivă. Se aplică teorema, cu ambele familii.
- Ignorarea condițiilor de existență la tangentă și cotangentă. La , formula dă , dar jumătate dintre aceste valori sunt în afara domeniului. Fără filtrare, răspunsul e greșit — și baremul o punctează separat.
- Pierderea rădăcinii . La se scrie doar și se uită . Rezolvă ecuația de gradul al doilea complet și tratează fiecare rădăcină admisibilă.
- Păstrarea unei rădăcini imposibile. Dacă substituția dă pentru , acea valoare se elimină: nu există cu . Verifică apartenența la înainte de a reveni la .
- Amplitudinea greșită. Se scrie în loc de . La , amplitudinea e , nu ; expresia nu poate depăși , oricât de mari ar fi coeficienții luați separat.
Aplică acasă
Amplitudinea, cu foaia de calcul. Într-o foaie de calcul, pune în prima coloană valori ale lui din în până la , iar în următoarele trei coloane , și suma lor. Trasează graficul celor trei: suma e tot o sinusoidă, cu amplitudinea și deplasată — exact ce spune teorema unghiului auxiliar. Citește maximul de pe grafic și compară-l cu .
Cele două roți panoramice. Prima roată face o tură în minute, a doua în minute; ambele pornesc de la sol, iar înălțimile relative ale cabinelor sunt proporționale cu și . Rezolvă și află primele trei momente în care cabinele sunt la aceeași înălțime.
Colecția de capcane. Notează trei ecuații pe care le-ai greșit din lecția aceasta și, lângă fiecare, exact de ce: familie uitată, condiție de existență ignorată, rădăcină pierdută sau amplitudine greșită. Recitește lista înainte de fiecare test — la trigonometrie, greșelile sunt remarcabil de repetitive.
Pentru părinți și profesori
Lecția închide unitatea de trigonometrie a programei de matematică-informatică și acoperă exact tipurile de ecuații prevăzute după cele elementare: cele patru forme , , , , ecuația liniară cu coeficienți nenuli și ecuațiile reductibile la acestea. Mesajul metodologic e unul singur: nu există „ecuații trigonometrice grele", ci doar ecuații care nu au fost încă reduse la formele elementare. Elevul trebuie să învețe un algoritm de decizie — câte funcții apar, la ce puteri, cu ce argumente — nu o colecție de rețete izolate.
Întrebări bune de control: „De ce nu poți simplifica prin în ecuația ?"; „Ce condiție se pune asupra lui când notezi ?"; „Cum decizi în două rânduri dacă are soluții?" (compari cu ); „De ce la jumătate dintre valorile formulei se aruncă?". Semne că a înțeles: verifică sistematic condițiile de existență și de compatibilitate înainte de calcul, nu pierde rădăcina și își controlează soluțiile prin înlocuire.
La Bacalaureatul M1, aceste ecuații apar constant, în două formulări tipice: ecuația de gradul al doilea deghizată (ca în Exemplul 6, cu desfăcut prin formula unghiului dublu) și ecuația liniară cu coeficienți remarcabili, unde iese număr întreg. Ambele se punctează pe pași: transformarea, rezolvarea, revenirea la și — unde se cere — selecția pe interval. Materialul se sprijină pe ecuațiile trigonometrice elementare și pe funcțiile inverse din lecțiile 104 și 105.
Întrebări frecvente
Cum rezolv ecuația sin f(x) = sin g(x)? Scrii cele două familii: sau , cu , apoi rezolvi fiecare ecuație în . Nu ai voie să „simplifici prin sinus" — funcția nu este injectivă, deci egalitatea sinusurilor nu implică egalitatea argumentelor.
Care e diferența dintre rezolvarea lui sin f = sin g și cos f = cos g? La sinus, a doua familie este ; la cosinus, este . Diferența vine din simetria punctelor pe cercul trigonometric: față de axa verticală la sinus, față de cea orizontală la cosinus. Confuzia lor este cea mai costisitoare greșeală din capitol.
Cum rezolv ecuația a sin x + b cos x = c? În patru pași. Verifici compatibilitatea ; calculezi amplitudinea ; găsești unghiul auxiliar din și ; rezolvi ecuația elementară și revii la .
Când nu are soluții ecuația a sin x plus b cos x egal c? Când . Motivul: expresia se scrie , deci ia valori doar în intervalul , unde . Dacă , valoarea cerută este pur și simplu în afara intervalului posibil.
Ce condiție pun la substituția t egal sin x? Obligatoriu , pentru că aceasta este imaginea funcției sinus. Rădăcinile ecuației algebrice care ies din acest interval se elimină. La substituția nu există o astfel de condiție, fiindcă tangenta ia toate valorile reale.
De ce trebuie verificate condițiile de existență la ecuațiile cu cotangentă? Pentru că formula poate produce valori în care cotangenta nu e definită. La , formula dă , dar valorile cu par sunt multipli de , unde ; ele se elimină, rămânând doar .
Cum aflu valoarea maximă a expresiei a sin x + b cos x? Este , amplitudinea. De exemplu, are maximul (nu !), atins când . Este rezultatul cel mai des folosit în aplicații: amplitudinea unei oscilații obținute prin suprapunerea a două oscilații de aceeași frecvență.
